Se face verde. Traversez strada - sute de oameni trec pe lângă mine. Unii cu privirea în pământ, alții cu telefonul la ureche, o parte privind în gol, o parte cu zâmbetul pe buze, unii încruntați, unii grăbiți, alții dau peste mine. Toți au în comun un lucru: sunt gri. Nu s-a inteles nimic?
În timp ce tarversez, coloana infinita de mașini negre, roz, maro, verzi, gri și albastre așteaptă verdele.. Primul de la semafor cu maneaua la maxim, al doilea îl claxonează pe primul, cel de lângă se ceartă cu nevastă-sa, următorul se uită în oglindă, cu două mașini mai în spate un șofer ascultă One Fm, altul se uită la ceas, altul dă bani unui boschetar.. Toți au în comun un singur lucru: sunt gri. Nu s-a înteles nimic?
Mc, KFC, Everest, Pizza Hut, La Mamma, Pui de urs, La mișto, Restaurantul Drumețului, Voievod, Cocoș, mâncarea pe care o trimite maică-mea. Meniu dublu-cheese, aripioare picante, pizza supremă, ciorbă de burtă, de vacuță, mici, cașcaval pane cu garnitură cartofi prajiti, 2ape, o cola, o bere și salată boeuf. Te uiți.. și.. și.. toate sunt gri! ... și tot nu s-a înțeles nimic!
...
Dă-mi-le.. dă-mi-le.. băi, auzi?? Dă-mi culorile înapoi!!
4ani au trecut..
4ani în care nu s-a dat nimic cu lingurița, ci doar cu polonicul..
4ani în care am pierdut gustul, parfumul, culoarea..
4ani cu prea multă informație..
4ani în care nimic nu mă mai intrigă..
4ani în care am avut prea multă libertate..
4ani în care simțurile au fost la maxim..
4ani de nesomn..
Am obosit. Nu mai pot. Înghit în sec și mă întreb: unde e Bucureștiul de altădată? Roșul începutului? Mireasma noutății? Parfumul necunoscutului? Unde e Bucureștiul „văzut din mașină”??
BUCUREȘTI, MĂ PLICTISEȘTI!
În timp ce tarversez, coloana infinita de mașini negre, roz, maro, verzi, gri și albastre așteaptă verdele.. Primul de la semafor cu maneaua la maxim, al doilea îl claxonează pe primul, cel de lângă se ceartă cu nevastă-sa, următorul se uită în oglindă, cu două mașini mai în spate un șofer ascultă One Fm, altul se uită la ceas, altul dă bani unui boschetar.. Toți au în comun un singur lucru: sunt gri. Nu s-a înteles nimic?
Mc, KFC, Everest, Pizza Hut, La Mamma, Pui de urs, La mișto, Restaurantul Drumețului, Voievod, Cocoș, mâncarea pe care o trimite maică-mea. Meniu dublu-cheese, aripioare picante, pizza supremă, ciorbă de burtă, de vacuță, mici, cașcaval pane cu garnitură cartofi prajiti, 2ape, o cola, o bere și salată boeuf. Te uiți.. și.. și.. toate sunt gri! ... și tot nu s-a înțeles nimic!
...
Dă-mi-le.. dă-mi-le.. băi, auzi?? Dă-mi culorile înapoi!!
4ani au trecut..
4ani în care nu s-a dat nimic cu lingurița, ci doar cu polonicul..
4ani în care am pierdut gustul, parfumul, culoarea..
4ani cu prea multă informație..
4ani în care nimic nu mă mai intrigă..
4ani în care am avut prea multă libertate..
4ani în care simțurile au fost la maxim..
4ani de nesomn..
Am obosit. Nu mai pot. Înghit în sec și mă întreb: unde e Bucureștiul de altădată? Roșul începutului? Mireasma noutății? Parfumul necunoscutului? Unde e Bucureștiul „văzut din mașină”??
BUCUREȘTI, MĂ PLICTISEȘTI!
6 comentarii:
Bucurestiul s-a decolorat mai repede pentru mine. Acel oras mare si gri n-a fost niciodata al meu. Cand eram mai tanar :p ma tenta acest gand, dar l-am alungat repede. L-am lasat lor, bucurestenilor, si m-am intors. Welcome home!
haha..mie una, bucurestiul mi-a lasat o impresie nasoala. cand ma gandesc la Bucuresti zic: mizerie, milioane de panouri gigantice puse pe cladiri, care n-au nicio traba cu piesagistica zonei, in fine, kitsch; aglomeratie, fum, zgomot... copaci? creca numai prin parcuri, daca au mai ramas si alea. Oras de cocalari, pitipoance... parveniti..un oras al formelor fara fond. Urasc accentul ala "da" bucurestean. Bucurestiul oglindeste, de fapt, imaginea Romaniei si a romanilor: haules-baules, cicalaca cichicea. Ce pot sa zic, ne meritam soarta:). Clar ca are si avantaje pe care le cunoastem toti.Dar nu asta vreau sa evidentiez. In rest, un oras ca oricare altul, in care gasesti si oameni d treaba si multi oameni de cacat, si dubioshi rashi in cap cu sabia in buzunar..nah..ca in Romania. O manea.
:) misto scris... dar noi, bucurestenii, iubim griu' asta :) am fost prin alte orase aparent frumoase da m-am gandit si nu cred ca as rezista mai mult de 2 luni fara sa ma plictisesc. as avea nevoie de ceva gri care sa ma scoata din monotonie, griu' da atat uratenia cat si frumusetea orasului... dar probabil trei sa fii de aici sa sa simti chestia asta..
iubesc culorile, dar totul este gri! Iubesc griul si totul este colorat!
vreau libertate, dar totul parca te apasa si in fiecare zi vezi aceeasi strada si aceeasi oameni. Am libertate, dar simt ca am obosit si nu mai simt acel miros de altadata....
De ce oare nimic nu e suficient, de ce trebuie sa vedem tot timpu' partile 'gri' ale lucrurilor, de ce nu suntem fericiti cu prezentul si de ce totul este relativ?
@Anonim:
Exagerezi mult. Întrebările retorice sunt off-topic
dar..
1. "nimic nu e suficient"? fals.
2. "vedem tot timpu' partile 'gri'"? fals.
3. "nu suntem fericiti cu prezentul" discutabil
4. "totul este relativ" desigur :)
care to elaborate?
Frumos scris. Stropi de culoare sunt, doar ca uneori e o adevarata provocare sa-i vezi.
Trimiteți un comentariu